Descriere ‘Disectie’ de ‘Han Kang’
În centrul romanului
Disecție
se află un episod atroce din istoria Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din mai 1980 când armata a ucis cu o brutalitate și o cruzime de neînchipuit civilii care protestau, inclusiv femei și copii. Bilanțul celor împușcați, omorâți în bătaie sau cu baioneta este încă un subiect disputat: armata a declarat sub două sute de morți, presa străină peste o mie.
Dar cifrele contează mai puțin aici pentru că răscolitorul roman al lui Han Kang vorbește despre un bilanț mai profund și mai devastator: poveștile întrețesute aici ne spun, într-o scriitură de o sensibilitate exacerbată, că o traumă se depune în carnea și în oasele victimei zeci de ani, dar și că moartea unui singur om bulversează ireparabil viețile celor care rămân în urmă.
Ca un omagiu adus victimelor și supraviețuitorilor masacrului care nu au voce și trebuie să fie auziți, romanul este structurat în șapte capitole, fiecare povestit din perspectiva unor personaje diferite și se întinde din 1980 până în 2013. Toate șapte au în comun faptul că au legătură cu acel mai sângeros: întâi auzim vocea lui Dong-ho, un băiat de paisprezece ani care își caută un prieten dispărut în tăvălugul acelor zile și ajunge să aibă grijă de cadavrele victimelor nerevendicate și este ucis și el; apoi auzim povestea prietenului dispărut care este spusă din perspectiva unui leș aruncat într-o groapă comună, urmată, pe rând de istorii ale supraviețuitorilor – un redactor de carte, un prizonier torturat după masacru, o tânără muncitoare într-o fabrică abuzată și brutalizată, mama lui Dong-hi și, în fine, închizând o bulcă, Han Kang însăși, a cărei familie vânduse casa părinților lui Dong-ho și se mutase din oraș cu câteva luni înainte de masacru.
„Mila și compasiunea sunt un impuls uman, dar la fel este și crima” – despre asta ar fi vorba în
Disecție
: de ce sunt capabile ființele umane, ce își pot face oamenii unii altora. Această carte – pe cât de viscerală și brutală, pe atât de poetică și de intimă – plină de cadavre, suferință, doliu și vină, legi marțiale, muncitori siliți să ia pastile ca să lucreze non-stop, asasinate și constituții făcute să garanteze președinția țării pe viață, rămâne în final un soi de recviem care ne face să ne punem întrebări despre umanitate, violență și demnitate.
Han Kang
s-a născut în 1970 în Gwangju, Coreea de Sud. Este fiica scriitorului Han Seung-won. A studiat literatura coreeană la Universitatea Yonsei. În 1993 a debutat ca poetă, iar anul următor, câştigând concursul literar organizat de ziarul Seoul Shinmun, a publicat primul roman. Kang a participat la programul dedicat scriitorilor organizat de Universitatea Iowa şi a câștigat numeroase premii de-a lungul timpului – Premiul Literar Yi Sang, Premiul Tânărului Artist, Premiul Literar Manhae – înainte de a fi încununată cu Man Booker International Prize. În prezent predă scriere creativă la Institutul de Arte din Seoul şi continuă să scrie.
Recenzie ‘Disectie’ de ‘Han Kang’
## „Disectie”: O experiență intimă și brutală, o călătorie în spații interioare
Han Kang a scris „Disectie” într-o manieră care se dovedește a fi una dintre cele mai intense și profunde experiențe literare pe care le-am avut vreodata. Cartea este o povestire de fantezie și realitate, o călătorie prin spații interioare ale unei femei care suferă de o boală psihică nedeterminată.
**O poveste care se dezvoltă în contradicții:**
„Disectie” nu oferă o poveste lineară. De fapt, povestea se dezvoltă cu o intensitate care creează o atmosferă tensionată și uneori chiar confuză. Autoritatea naratorului este fragilă, lipsită de explicație și clarificare.
**Un stil unic:**
Cunoașterea de la Kang se manifestă în mod unic printr-o limbaj subtil și profund. Deși descrierile sunt simple, ele oferă o imagine a experienței psihologice ale personajului principal. Textul este bogat în metafore și simboluri, care pot fi interpretate din mai multe perspective.
**Un simbolism complex:**
„Disectie” are un simbolism complex, care se referă la o serie de teme universale precum:
* **Suferința**: Suferinta personajului principal este o temă centrală, exprimată printr-o serie de gesturi și reacții, care ne amintește de experiențele noastre personale.
* **Existentialismul**: Personajul nostru se confruntă cu existența și semnificația vieții, în timp ce lumea din jurul său este ca o scenă de film a unei tragedii.
* **Relații:** Relațiile dintre ființe umane sunt o temă centrală a cărtii, reflectând modul in care oamenii interacționează și se influențează reciproc.
**Cunoașterea de la Kang este un experiment literar:** „Disectie” nu este o carte pentru cei care vor o narare logică și clarificată. Este o carte care ne pun în fața propriilor emoții și gânduri, ne obligând să reflectăm asupra experiențelor noastre personale.
**Recomandare:** „Disectie” este o carte care merită citită de toți cei care se interesează de literatura contemporană și pentru cei care vor o experiență literară unică.
